Volkswagen CC - Cam Conservator

Românii iubesc dieselul mai ceva decât shaorma. Aşa că am ales să ne urcăm la volanul unui TDI cu tehnologie BlueMotion de 2.0 litri şi 170 de cai putere. O combinaţie care, la fel ca şi lipia cu origini orientale, este savuroasă pe şosea, îndestulătoare pentru orice situaţie şi extrem de economică.

Cei 170 de cai germani se prind în horă alături de 350 de Nm pentru a oferi o combinaţie dinamică, chiar şi pentru o maşină care se simte şi este mare. Cuplul motor îşi face simţită prezenţa la capacitate maximă pe o plajă de turaţii puţin cam scurtă, între 1750 şi 2500 de rotaţii, ceea ce face ca exploatarea sa eficientă să se facă destul de uşor. Apare însă şi o senzaţie de inconfortabilă atunci când acul turometrului ajunge dincolo de 3000 de rotaţii.

Cei patru cilindri sunt asistaţi de o cutie manuală cu şase rapoarte, precisă, destul de scurtă şi bine etajată pentru consum. Pentru cei care ţin mult la confort, e bine de ştiut că antifonarea este bună, iar dieselul este extrem de discret.

Volkswagen a înţeles că dacă vrea să fie pe placul publicului larg trebuie să ofere un consum cât mai redus. Versiunea testată de noi se laudă cu doar 4.9 litri/100 de kilometri, o performanţă bună pentru o maşină ce dispune de 170 de cai.

Noi nu ne-am putut convinge decât de cei 8.2 litri/100 de kilometri, obţinuţi pe un traseu extrem de sinuos, cu şosele înguste, croite prin satele Coastei de Azur, risipite precum scoicile pe malul Mediteranei. Sistemul start-stop a oprit motorul la semafoarele din Monte Carlo şi a păstrat eficienţa.

Despre performanţe nu ne-am putut lămuri îndeajuns. Au fost câteva reprize de accelerare bune, întrerupte însă ori de apariţia unei curbe, ori de apa de pe şosea şi reacţia promptă a controlului tracţiunii. Cert e că noul CC are nevoie de 8.6 secunde pentru a atinge 100 de km/h şi că viteza maximă este de 227 km/h. Până aici nu am ajuns, aşa că trebuie să-i credem pe cuvânt.

Faceliftul a adus cu sine ceva mai multă grijă pentru interior. CC rămâne în continuare o extensie mai opulentă a Passat-ului pe care îl ştim cu toţii. Nu de alta, dar clientul trebuie să ştie pe ce a dat banii. Aşa că germanii au pregătit un interior destul de viu, animat de culori plăcute şi de materiale care răsfaţă simţul tactil. Cel puţin în unele zone.

Când ne referim la planşa de bord putem să ne imaginăm graniţa dintre Germania Divizată. Cea de sus atent modelată dintr-un plastic plăcut, moale la atingere, şi cea de jos, unde plasticul e tare, are aspect ieftin, însă este salvat de culoarea plăcută. Între cele două zone se află Zidul Berlinului, în cazul nostru o inserţie de lemn, care sporeşte aspectul premium.

Aluminiul şi inserţiile de inox din abundenţă, ecranul tactil de 7 inch şi pielea fină de pe volan şi schimbător contribuie tot la înviorarea habitaclului. Tot faceliftul aduce în standard scaunele sport, care oferă o susţinere laterală foarte bună şi tetiere reglabile.

Ergonomia rămâne la fel de bună, funcţiile fiind uşor de intuit chiar şi cu ochii închişi. Spaţiul interior este generos, însă pe locurile din spate pasagerii vor sta ceva mai înghesuiţi decât în Passat.

După cum am mai spus, CC este o extensie mai pretenşioasă a Passat-ului, deci este oarecum normal să vorbim şi despre un preţ ceva mai mare. Atunci când va fi lansat în România, în primăvara acestui an probabil, CC va avea un preţ de pornire de 22.200 de euro fără TVA. După un scurt calcul ajungem la o valoare de 27.528 de euro cu tot cu TVA.

Pentru această sumă, derizorie acolo unde am testat maşina, clientul primeşte motorizarea de 1.8 litri şi 160 de cai, precum şi nivelul de echipare intermediar, Comfortline. Diferenţa de preţ între vechiul şi noul CC se regăseşte în lista de dotări standard, mult mai generoasă.

Este greu să găsim un rival pentru Passat CC. Renault Laguna Coupe are doar două uşi, iar celelalte berline medii nu au aspect de coupe. În plus, pus pe lângă ele, CC are un preţ cu mult mai mare.

Dacă ne uităm în segmentul premium, CC şi-ar putea găsi un rival în persoana lui A5 Sportback, însă nu se ridică la nivelul colegului său din Ingolstadt, care pleacă de la 34.911 euro.

Când eşti pregătit să cheltuieşti peste 30.000 de euro pe o maşină, vrei să te simţi în siguranţă. Tocmai la asta s-au gândit şi nemţii, care au instalat pe CC cele mai noi tehnologii.

Pe lângă banalele airbaguri, ABS şi ESP, CC vine în standard şi cu un sistem de recunoaştere a oboselii la volan.

Pe lista de opţionale se găsesc sistemul inteligent de adaptare a luminii de mers în funcţie de ceilalţi participanţi la trafic, sistemul de avertizare la schimbarea benzii de mers, sistemul de citire a indicatoarelor şi sistemul de evitare a coliziunilor la viteze mici.

Cu alte cuvinte o mulţime de senzori a căror funcţionare face din CC unul dintre cele mai intuitive şi mai sigure modele Volkswagen.

Mare parte din cei 360.000 de clienţi ai modelului pre-facelift au apreciat confortul vechiului Passat CC. Aşa că era oarecum logic să vedem o îmbunătăţire a acestui aspect. Suspensia oferă trei moduri de rulare: Confort, Normal şi Sport.

Fără îndoială, cea mai plăcută atunci când rulezi cu familia este cea Confort. Neregularităţile sunt absobite exemplare, amortizoarele îşi fac bine treaba şi senzaţia de flotabilitate creşte.

De funcţia Sport ne-am lămurit atunci când şoselele monegasce ne-au înşirat în faţă o succesiune de curbe plăcute ochiului şi simţurilor. Direcţia a câştigat în precizie, chiar dacă feedback-ul suprafeţei de rulare nu este unul excelent, suspensiile au devenit ceva mai ferme, iar senzaţia de ruliu a fost şi ea lăsată la o parte. Aderenţa se păstrează însă impecabil graţie diferenţialului electronic XDS, care se achită de datorie în curbe dificil de abordat.

Volkswagen CC a fost întotdeauna Făt-Frumosul gamei germane. pentru asta, inginerii au fost nevoiţi să depăşească anumite piedici şi să facă compromisuri. Oglinzile laterale nu sunt foarte generoase, dar suficiente, în timp ce luneta este îngustă şi plonjează înspre portbagaj incomodând de multe ori vizibilitatea posterioară.

Pentru a veni în ajutorul celor mai puţin experimentaţi, Volkswagen CC oferă un sistem de asistenţă la parcare. Acesta evaluează spaţiile de parcare atunci când maşina rulează cu mai puţin de 40 km/h şi îi indică celui de la volan locul potrivit. Mai mult decât atât, el parchează singur maşina, şoferul fiind responsabil doar de frână şi acceleraţie. Tot pe lista de opţionale se găseşte şi un sistem de camere, capabil să ofere o vizibilitate la 360 de grade.

CC este fără îndoială o concretizare a eforturilor depuse de inginerii germani responsabili cu inovaţia. Pe lângă lista bogată de echipamente oferite în standard (climatizare automată, sistem audio cu 10 difuzoare, scaune sport, lumini bi-xenon, controlul dinamic al şasiului) coupe-ul cu patru uşi beneficiază şi de o listă de opţionale pentru pretenţioşi: scaune ventilate, masaj pentru şofer, mult mai pronunţat decât cel oferit de Citroen, navigaţie prin satelit, deschidere de tip "mâini libere" a portbagajului, sistem de încălzire auxiliar, foarte util în această perioadă, sistem de sunet Dynaudio de 600 watt şi pilotul automat adaptiv. La toate acestea se adaugă sistemele de siguranţă enumerate mai sus.

Vechiul Passat CC a fost extrem de bine primit de public pentru că răsturna complet filosofia conservatoare a constructorului german. Odată cu faceliftul, CC uită de misiunea sa revoluţionară şi adoptă un design nu la fel de spectaculos ca predecesorul.

Liniile sunt croite pentru a atrage un public global, ce merge în fiecare zi la birou, a uitat să viseze, iar în weekend preferă să urmărească ştirile din fotoliul canapelei.

Deşi arată ceva mai bine în realitate decât în poze, graţie LED-urilor şi noii grile, CC rămâne o expresie timidă a creaţiei designerilor Volkswagen şi nu reuşeşte să aibă acelaşi impact vizual.