James May , ne vorbeste despre bautura

De la o vârstă destul de fragedă mi-am dat seama că nu prea este posibil să împac băutura cu cântatul la pian.

Încă sunt surprins de acest lucru deoarece, fără urmă de îndoială, sunt mult mai talentat la jocul de darts după exact trei halbe de bere. După două, încă sunt puțin nesigur pe mine, iar după patru, toți clienții pubului în care mă aflu încearcă să se ascundă sub mese și să apere gravurile victoriene din calea săgeților mele. După trei totuși, mușchii mei țin minte involuntar de câtă forță este nevoie pentru o țintă bună.

Ceva asemănător se întâmplă și în cazul jocului de snooker, dar aici este nevoie de numai două halbe de bere. Acel talent nativ tuturor snookeriștilor de stăpânire a fizicii newtoniene se trezește în mine, ca un moment de claritate de care te bucuri atunci când reușești să dai de cap unei probleme dificile. Pac! Ai văzut de la ce distanță am băgat bila albastră?

Niciodată nu am fost genul de tip sportiv, dar mă întreb la ce alte jocuri aș mai putea execla după câteva pahare înalte. Eram un antitalent total la cricket pe timpul școlii, dar mai știi, atunci puteam să dau două halbe pe gât înainte de a începe jocul. Poate că m-aș fi descurcat excelent dacă făceam asta. Acest lucru (și cele câteva ambiții jalnice ale mele) mi-au dat ideea că pe viitor ar trebui să organizez un eveniment numit Olimpiada Bețivanilor. Decât să îi prostesc cu abuzul de stupefiante, eu i-aș obliga pe participanții la la olimpiadă să consume opt doze de bere de cea mai proastă calitate înainte ca aceștia să intre pe teren.

Astfel, aproape oricine ar putea participa la Olimpiada Bețivanilor, deoarece calităţile de care ai nevoie pentru a câștiga acest eveniment se învață în bodegă, iar, după cum știi, majoritatea oamenilor frecventează bodegile mai des decât cluburile sportive. De asemenea, imaginează-ți ce amuzant ar fi să urmărești pe cineva cum sare cu prăjina în cazul de față.

Să ne întoarcem totuși la pian. Răspunsul este nu – chiar și o singură picătura de alcool îmi afectază talentul de a cânta la acest instrument. Iar experiența pe care o am în acest domeniu nu mă ajută nici ea, fiindcă alcoolul îmi distorsionează percepția asupra muzicii. Pe lângă asta, mai am impresia că pianul stă să cadă peste mine.

Datorită celor amintite mai sus ajungem involuntar la dificilul subiect al condusului în stare de ebrietate.

´Este un adevăr absolut faptul că alcoolul ne ajută să fim buni jucători de snooker, zei ai ringului de dans și irezistibili pentru sexul opus, dar această regulă nu se aplică totuși la capitolul condus. Pe bune.´

De fapt, cel mai bun argument împotriva acestui lucru nici măcar nu este unul moral – alcoolul strică complet experiența șofatului, pur și simplu. Condusul este ca și cum ai cânta la un instrument muzical, adică se bazează pe senzații și corecturi subtile, iar băutura efectiv te amorțește total. Dacă vezi un BMW M3 venind spre tine pe o străduță îngustă, iar șoferul acestuia are o față de om băut, eu zic că ar trebui să te aștepți la ce e mai rău.

Probabil că tu ești unul dintre bătrâneii aceia care spun că niscaiva păhărele la bord te fac să fii un șofer mai bun, dar asta este doar o impresie falsă; de fapt, este la fel de falsă ca părerea bună pe care o am despre talentul meu la dans. Nu numai o singură dată s-a întâmplat să fiu filmat în timp ce dansam, așa că mi-am dat seama la un moment dat cât de nepriceput sunt la acest capitol.

Dacă stau să mă gândesc bine, tocmai mi-am dat seama că domeniul rural este mult mai periculos decât aveam impresia că este. Pentru început, este prea întunecat, miroase ciudat, îți poți luxa gleza din doi în doi metri și, colac peste pupăză, Richard Hammond locuiește într-o astfel de zonă.

Apoi ajungem la subiectul bodegi – nu pot ascunde faptul că majoritatea acestora sunt la mama naibii. La țară nu prea există transport în comun, așa că nu ai cum să ajungi la ele fără să te urci în mașină.

Și nu-mi spune că oamenii depun atât efort ca să ajungă într-un loc ca ăsta doar pentru o jumătate de păhărel de shandy fiindcă nu te cred. După ce beau, aceștia trebuie să se întoarcă acasă, iar aici ne întâlnim cu problema șofatului în stare de ebrietate, care este la fel de periculos ca băutul propriu-zis. După câteva pahare ești îndeajuns de blană ca să nu-ți dai seama că nu ar trebui să bei în continuare.

Chestia asta nu ar trebui să te afecteze prea tare dacă mergi clătinat vreo sută de metri, după care adormi în tomberonul vecinului tău, dar dacă vrei să dormi în propriul tău pat, care se află la vreo 8 kilometri de pub, atunci vei urca inevitabil la volanul mașinii tale. Sfatul meu pentru bețivanii din mediul rural este că puteți să vă faceți blană atât timp cât aveți un prieten treaz pe lângă voi care să vă conducă acasă.

Nu mă întelege greșit, îmi face mare plăcere să beau, iar băutura reușește cumva să ne facă pe toți mai prietenoși. Sunt în stare să lupt cu prețul propriei mele vieți împotriva celor care încearcă să interzică consumul băuturilor alcoolice în locurile publice, dar sunt de acord cu faptul că alcoolul și condusul nu se vor împăca niciodată.

De ce? Păi, șofatul în stare de ebrietate distruge mașini